I'm listening to Muse - Plug in baby. This means I'm either mad or sad. Or just in a mood of Matthew's voice soothing my ways. My eyes stumbled on this bracelet I made a week ago, at the fair. It needs more love, I thought. All those colors are like the ups and downs of my days. Dark, then bright. They make me feel just la Bellamy does: calm and happy. There's no story behind this one, just music. Just the soundtrack of any usual day: Muse
Ascult Muse - Plug in baby. Asta inseamna ca sunt sau nervoasa sau trista. Sau doar am chef ca vocea lui Matthew sa ma linisteasca. Ochii mi-au cazut pe bratara aceasta pe care am facut acuma o saptamana, la targ. Are nevoie de mai multa dragoste, m-am gandit. Toate acele culori sunt ca si suisurile si coborasurile zilelor mele. Intunecate, apoi luminoase. Ma fac sa ma simt asa cum Bellamy ma face sa ma simt: calma si fericita. Nu este nici o poveste in spatele acestei bratari, doar muzica. Doar coloana sonora a oricari zile obisnuite: Muse
You need mud to grow waterlilies, he whispered. You need mud to sculpt. You need mud in your life just so you can finally see the beauty. Looking down I saw this beautiful blue flower. And just a bit further, the sky mirrored in the small muddy puddle. He was right. I needed mud to see the beauty of it all.
Ai nevoie de noroi sa cresti nuferi, a soptit. Ai nevoie de noroi sa sculptezi. Ai nevoie de noroi in viata ta doar pentru a putea vedea frumosul. Privind in jos am vazut acea flare albastra minunata. Si doar putin mai departe, cerul se oglindea in mica balta noroioasa. Avea dreptate. Am nevoie de noroi pentru a vedea frumusetea.
There's only one story for this set and it is called: Same old blues. If you really don't know the story... scroll down, you'll find it there sung by these amazing men I love
Exista o singura poveste pentru setul acesta si se numeste: Same old blues. Daca nu stiti despre ce vorbesc, mergeti in josul paginii si o veti gasi acolo, cantata de acesti omi minunati pe care ii iubesc.
Toamna: nori intunecati si amintirea zilelor lenese de vara. Negru si rosu. Galben si gri. Iarna si vara. nevoia de culoare. Rosul imi acopera sufletul si il incalzaste pentru primavara urmatoare. Ma tine vie. Toamna este rosu inchis.
Doua seturi cu acelasi model de petale. Le-am postat deodata deoarece se pot combina dupa cum va place. Lut polimeric lucrat manual.
Autumn: dark clouds and memories of lazy summer days. Black and red. Yellow and grey. Winter and summer. Dark red. Need of color. The red covers my soul keeping it warm for the next spring. Keeping me alive. Autumn is dark red.
Two sets with the same petal pattern. Posted together because they can be combined any way you like to. Handcrafted polymer clay
E un model de care m-am indragostit si pe care il veti mai vedea in alte culori, sigur. Lut polimeric, Fimo lichid, mult glitter si texturi sau stampile (majoritatea facute de mine). Lacuite de doua ori. Colierul este facut pentru festivalul handmade I made this! care se va tine in perioada 24-26 sept la Armonia in Arad
I fell in love with this model, so you will see again in different colors. Polymer clay, Fimo liquid, lots of glitter and textures or stamps (most of them made by me). Glazed twice. The necklace was made for the handmade festival I made this! 24-26 September, Armonia center Arad
E un model de care m-am indragostit si pe care il veti mai vedea in alte culori, sigur. Lut polimeric, Fimo lichid, mult glitter si texturi sau stampile (majoritatea facute de mine). Lacuite de doua ori. Colierul este facut pentru festivalul handmade I made this! care se va tine in perioada 24-26 sept la Armonia in Arad
I fell in love with this model, so you will see again in different colors. Polymer clay, Fimo liquid, lots of glitter and textures or stamps (most of them made by me). Glazed twice. The necklace was made for the handmade festival I made this! 24-26 September, Armonia center Arad
E intr-o echipa de ski. Are 10 ani si iubeste zapada. Pasiunile ei vazute de mainile mele. Cand mama ei mi-a povestit cum topaia prin casa repetand : I love ski, I love ski in momentul in care a vazut bucatile inca neasamblate, am simtit ca oricate nopti lungi as sta sa lucrez, merita. Pentru ca undeva, cineva, is atinge bratara, colierul, inelul... si zambeste. Si cate vreme mai poti sa aduci un pic de lumina pe chipurile oamenilor nu e totul pierdut.
She's on a ski team. She's 10 and she loves snow. Her passions through my hands. When her mom told me how she kept repeating while hopping around: "I love ski, I love ski" the moment she saw the pieces of the necklace, not assembled yet, I felt that, no matter how many nights I'd stay up working, it's all worth it. Because somewhere, someone, touches her bracelet, necklace, ring, earring... and smiles. And if you can still enlighten someone eyes... it's not all lost.
Handmade, polymer clay, one of a kind. Peace and love
Tocmai am primit mailul. In timp ce inca mai topai pe scaun va copiez de pe site-ul WWMP detaliile. Ne vedem acolo. Intre timp, nu uitati ca I made this! are pagina de facebook
Asociația “WWMP” Arad are plăcerea de a vă invita să participați la a III-a ediție a Festivalului de handmade “I made this!”.
Evenimentul va avea loc în incinta Centrului Comercial “Armonia”[la food court, mai exact], în perioada 24-26 septembrie 2010.
Pentru a acorda tuturor posibilitatea de participare ne-am întors la taxa de participare din 2009!!!
40 RON/3 zile/1 participant
*suma se achită integral indiferent dacă participantul poate fi prezent în toate cele 3 zile.
Organizatorii asigură: -o masa de (aprox. 1/1) și un scaun; -protocol (sucuri/apa minerală/ sărățele); -posibilitate de vânzare;
+multe alte surpirze pentru participanți
*Programul integral al festivalului va fi publicat curând
Numarul maxim de participanți este: 25
*Suportul logistic va fi acordat în funcție de cererea fiecăruia.
Listele se închid în 20 septembrie, ora 23:00. Vă rugăm să confirmați participarea printr-un e-mail la una din adresele urmatoare:
Gorgan Gabriel: office@wwmp.ro si wwmp.ro@gmail.com Patricia Tulcan: adetulcan@yahoo.com
Mail-ul trebuie să conțină:
Numele și prenumele participantului/ participanților;
Numele brand-ului vostru;
Necesitățile logistice din partea organizatorilor;
Date de contact (numar telefon, adresa mail);
Un blog/ site;
*veți primi un mail de confirmare din partea organizatorilor
Pentru a fi în permanentă legătură cu evoluția evenimentului puteți urmări următoarele pagini online:
Site-ul Asociatiei: www.wwmp.ro Blog-ul Patriciei Tulcan: www.varzamurata.blogspot.com Pagina de Facebook a festivalului: http://www.facebook.com/home.php?#!/pages/I-MADE-THIS-Arad/105909576112603?v=wall
A patra intalnire a comunitatii handmade aradene va avea loc vineri, 27 august, ora 18 la KF [P-ta Avram Iancu nr. 11] unde va invitam la o discutie deschisa legata de urmatoarea editie a festivalului “I made this!”.
Va asteptam in numar cat mai mare!
P.S. Fiecare din cei care au primit personal acest mail este liber sa il forward-eze oricui crede ca ii este de interes sau sa posteze informatia pe blog-ul/site-ul personal. Materialele de promovare sunt in lucru, insa pana atunci puteti folosi logo-urile noastre disponibile in atasament.
Dupa AC/DC spuneam ca urmeaza Iron Maiden. Si a urmat. 15 August, la Cluj. Inca nu stiu daca postul acesta va fi varianta din inima sau cea din minte. Poate ca totusi le voi combina.
Sambata cu omi dragi. Tare dragi. Cu muzica, cu Campari orange (yummy), cu ras, cu discutii aprinse, cu beri si palinca, cu gratare si senzatia aia de cald pe care ti-o da faptul ca stii ca cei cu care esti nu te judeca chiar daca esti altfel, chiar daca gandesti altfel decat ei. Prieteni.
Duminica dimineata. Aceasi omi dragi, doar ca prin ceata. Ceata s-a ridicat dupa cateva cafele. Multe. La mine cafele ca au decis ca eu voi fi designated driver. La altii a fost pe principiul cui pe cui. Bun principiu. Dupa alta tura de gratare (si de cumparaturi ca noi estem tari si am uitat sambata carnea in.... portbagaj $#^$^&$$&$) am pornit agale spre Polus Center. Am parcat nu foarte departe, dar destul ca sa nu prindem aglomeratia de dupa concert. Good choice, pentru ca se circula bara la bara si inainte si dupa concert. In conditiile in care au inchis doua benzi si le-au transformat in drum de acces spre concert. Politia Romana peste tot. Indicatoare facute special pentru eveniment. S-a intrat lejer, nu a fost aglomeratie. Cei de la porti au fost foarte amabili. Bauturi, papa, pe jetoane. Fara cozi. (Totusi, puteati sa puneti apa la jumatate de pret. Daca la AC/DC s-a putut ca apa sa fie jumatate de jeton, si aici se putea. 5 lei pentru 400 ml de apa mi s-a parut cam mult. Parerea mea, oricum. Si mai puteati si sa returnati banii pentru jetoanele nefolosite. Cum s-a putut la AC/DC. Just saying)
Am intalnit multi aradeni. Multi, multi. Plus cati mai stiam ca sunt pe acolo si nu am reusit sa ne intalnim. Am reusit sa intram in cercul de 5000 din fata scenei.
Trebuie sa va povestesc neaprat despre dezamagirea pe care am trait-o in fata standului cu tricouri and stuff. Imi doream mult o bandana Maiden. Nu existau. In schimb erau fulare. La 38 de grade mi s-a parut cam mult. Tricouri erau, mai faine, mai naspa. Cel mai tare a fost tricoul facut pentru concertul asta. Transylvania, PoluX Centre 15 August 2010. Ok, ok, si eu am zis ca e doar o litera gresita, hai sa nu fim rai. DAR steagul romanesc pe orizontala si culorile in ordinea galben rosu albastru... cam nasol, nu ? Multi vad, putini pricep. Dar tot nu e ok.
Sa trecem totusi la ce a fost frumos. Cargo, cu o mica intarziere. Dupa ce priviri aveau, nu cred ca intarzierea a fost din vina lor. M-am bucurat mult sa ii vad din nou in concert. Dupa multi ani. De fiecare data cand ii vad in concert am senzatia aia de mandrie amestecata cu bucurie pentru ca stiu cat iubesc ceea ce fac si pentru ca pe unii dintre ei ii cunosc de ani de zile. Nu vreau sa socotesc cati. Multi. Verisorul meu, care a plecat din Romania in '90, nu stia de ei. Dupa concert a venit la mine: "Imi faci un cd cu ei? De cand canta ? Nu am auzit de ei" S-a uitat lung la mine cand i-am spus ca am fost la concerte Cargo pe vremea lui Ceausescu. Doar ca aveau alt solist vocal. Si daca tot am ajuns aici: Pentru cele doua gagici care tineau niste cartoane pe care scria KEMPES si care au tratat scena cu spatele in semn de protest: V-ati facut singure de ras si ati jignit intreaga trupa. In momentul acesta Adi Igrisan este solistul trupei Cargo. Nu este prima trupa care si-a schimbat solistul vocal. Nu l-au dat afara pe Kempes. Nu sunt dusmani. Documentati-va, apoi faceti scandal. In clipa cand v-ati intors cu spatele spre acei oameni i-ati jignit pe toti. Asemenea lipsa de respect nu va face fane, doar nesimtite. Deal with it. Aproape de voi si pauza dintre concerte. Refill la beri (si apa, mda, daca sucul nu tine de sete...). Entuziasm, agitatie, nerabdare "Maiden, Maiden" se lasa cortina ce acoporea ce se intampla pe scena lumea se imbulzeste spre scena. Simteam tensiunea. Toti incordati. Privirile tinta spre scena. Secunde de liniste. Si a inceput. Dinckinson, in ciuda celor 52 de ani, e peste tot. Cum il stiam din concertele vechi. Sare, se catara, fuge. Probleme de sonorizare... pe microfonul lui. Nu se prea intelegea ce se intampla. Si nu pentru ca nu stiam piesele. Dar nu a contat. Am fost acolo, am trait fiecare moment, am cantat, am dat din pleata, ne-am agitat, am sarit, am urlat, am facut poze, am filmat, am sunat omi dragi care nu erau acolo sa asculte cate o piesa (asa mi-am adus zuza cu mine pret de un Fear of the Dark), am cascat ochii maaaaaaaaaaaaaari la Eddie, am trait tot.
Am bifat si asta. Amintiri care nu se pot sterge. Trebuia sa vedem si Maiden.
Nu stiu cum altfel sa inchei decat asa: Blood Brothers, dedicat memoriei lui Ronnie James Dio. Mi-au dat lacrimile, recunosc. Ii iubesc si mai mult acum, pentru asta.
Cand te dai pe net aiurea, ajungi sa suferi. Am ajuns pe pagina lor de facebook din intamplare. De acolo am ajuns pe site-ul lor si pe site-ul lor l-am gasit pe Micul print. Acum visez cu ochii deschisi la cat de bine ar arata in garderoba mea :)).
Si nu doar acel tricou. Sunt multe, minunate, colorate, pline de culoare. Franturi de vis pe care sa le porti cu drag tot timpul.
