S-au unit fara desene si pe negandite. Ma jucam cu baza frumoasa de bronz si gandul a plecat spre 1001 de nopti, spre minarete si salvari, spre ochi migdalati si zambete lenese. Si bazei frumoase i s-a lipit pe negandite polimerul turcoaz. Apoi, pentru ca ne trebuie rasfat mult cand vorbim de Orient, a venit lacrima de turcoaz, mare, aproape obraznic de mare. Dar lipsea ceva. Lipsea clinchetul vesel. Nu se poate sa visezi salvari si sa nu fie insotiti de un clinchet. Ca sunt bratari sau cristale, cercei mari sau centuri inlantuite. Asa ca au venit vesele margelutele de sticla. Sa cante vesele fiecare miscare. Ca sa te faca sa zambesti.
Am cochetat mult cu metoda de prindere. Intre lanturi, pietre, cristale, panglici late. Pana la urma am decis ca cel mai bine e sa fac eu ceva care sa i se potriveasca. Si astfel s-a nascut baza din organza, satin si ata cerata. In culorile medalionului. O baza simpla ca sa estompeze efectul medalionului, desi destul de mare ca sa atraga atentia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu