2012. Cica lumea se termina anul acesta. Pana atunci insa, mai e. E timp sa radem. E timp sa visam. E timp sa cantam. E timp sa plangem. E timp sa ne enervam. E timp sa iubim. E timp sa ne plimbam prin ploaie. Sa prindem fulgii pe limba. Sa uitam iarna sub razele soarelui. E timp sa traim.
2012. Vei fi plin. Te voi imbraca in curcubee. Te voi mangaia cu culori. Ne vom distra. Vom merge mana in mana pana la final. Ca e finalul lumii. Ca e al tau. Asa ca, hai, 2012, ia-ma de brat si hai sa pornim. Cu cantec. Si soare in priviri.
Se afișează postările cu eticheta d'ale sufletului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta d'ale sufletului. Afișați toate postările
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Culori
Alb - rochite infoiate pe crengi de corcodusi.
Roz - Mugurii au pocnit mirati si s-au rusinat de goliciunea lor
Rosu - lalele obraznice flirteaza cu soarele
Verde - grau incoltit lenevind zambaret
Negru - brazda intoarsa, plina de viata
Mov - viorele timide ascunzandu-se dupa frunzulite
Galben - narcise vorbarete stau la barfe
Culorile primaverii, asa cum le-am simtit pe drumul spre casa.
PS: stii ce gust are culoarea verde ? Ia un mugure si pocneste-l intre dinti. Eu cred ca fiecare il simte altfel
Roz - Mugurii au pocnit mirati si s-au rusinat de goliciunea lor
Rosu - lalele obraznice flirteaza cu soarele
Verde - grau incoltit lenevind zambaret
Negru - brazda intoarsa, plina de viata
Mov - viorele timide ascunzandu-se dupa frunzulite
Galben - narcise vorbarete stau la barfe
Culorile primaverii, asa cum le-am simtit pe drumul spre casa.
PS: stii ce gust are culoarea verde ? Ia un mugure si pocneste-l intre dinti. Eu cred ca fiecare il simte altfel
sâmbătă, 26 martie 2011
Eco handmade expo - prin ochii mei
Initial am vrut sa fie "prin sufletul meu" dar cred ca e mai bine sa incerc sa fiu cat mai obiectiva. Atata cat se poate
Ideea expozitiei e minunata. Sper ca in curand sa se intample ceva care sa se ridice la ceea ce trebuia sa fie aceasta expozitie. Din pacate origanizatorii au considerat-o o umplutura, o "chestie" care se petrecea acolo. Pacat, pentru ca multi dintre noi ne-am pregatit serios pentru zilele acestea. Daca ne-ati chemat si ati dorit sa colaborati cu noi si sa fim parte a Saptamanii Pamantului, trebuia sa ne tratati ca atare. Eu nu pot decat sa imi cer scuze de la cei care si-au dorit sa participe la workshopuri si sa promit ca foarte curand se vor tine. Intr-un spatiu mai cald si mai calm, intr-o atmosfera potrivita si organizate de noi.
Continui sa sustin ca Mall-ul nu este o locatie buna pentru un Targ/Expozitie handmade. Nu ma refer la vanzari, au fost relativ (doar relativ) ok. Am expus in cea mai aglomerata zi pe care a trait-o Mall-ul - aniversarea de 1 an. Si ... nu am simtit. In principiu, nu as vrea sa imi modific stilul ca sa expun si sa vand la Mall. Prefer sa mi-l pastrez si sa pastram locatia cunoscuta, sau alte locatii potrivite noua. Nu am regasit de data asta nici atmosfera (desi am ras si acum, mult chiar... dar nu ne-am simtit in largul nostru), nici starea aceea de bine. Si nu a fost doar parerea mea.
Paragraf in afara contextului si a postului: Am ramas uluita de cate fete am vazut ca merg la baie si nu se spala pe maini dupa. Dragele mele, degeaba va puneti o stcla de parfum pe voi, degeaba va rujati, degeaba va coafati. Daca nu aveti acel minim de igiena... o sa inceapa sa puta la un moment dat. Am ras cu lacrimi cand am vazut doua pitzi scrise bine, coafate de seara cand erau in jeansi si pantofi sport, care au iesit de la toaleta si in loc sa se spele pe maini au inceput sa isi faca poze in oglinda cu telefonul. DA! Am suferit ca nu aveam o camera de filmat. Cred ca s-ar putea face un studiu pitipongesc in toaletele Mall-urilor. Pe bune.
In concluzie: Am incercat sa facem expozitia asta a noastra si nu prea am reusit. Eu inteleg regulile, dar in clipa in care imi pui restrictii chiar si legate de fata de masa pe care TREBUIE sa o folosesc, ma strang in mine si ma pierzi. Daca tot vrei sa ma limitezi la fata TA de masa, atunci ofera-mi o culoare care sa se potriveasca unei expozitii handmade. Un visiniu inchis si tern, culoare de draperie de spital, nu este potrivita. Daca tot ati mai organizat expozitii/ targuri handmade, ar trebui sa aveti deja experienta si sa stiti cum sta treaba. E doar parerea mea.
A fost si de bine. Am cunoscut omi faini (da, iar, ca asta face handmade-ul, iti aduce omi faini) si ma bucur mult ca i-am cunoscut. Am facut haz de necaz si ne-am destins. Am primit cateva aprecieri care m-au facut sa zambesc pentru ca au fost neasteptate. Mi s-a confirmat ca trebuie sa fac cercei. Multi. Deja am o gramada de idei de cercei, mai trebuie timp sa imi pun ideile in aplicare.
Astazi e soare. Sper ca imi voi scutura starea asta de pe neuron si voi reusi sa imi revin. Celor care astazi planteaza pomi si celor care ajuta la ecologizarea malului Muresului: spor la lucru si multa veselie. Si vreme buna, desigur. Eu voi planta la noi in curte, impreuna cu copiii mei.
And remember: TEA is important! (Cum stie Emilie sa descrie tot in 3 cuvinte)
Ideea expozitiei e minunata. Sper ca in curand sa se intample ceva care sa se ridice la ceea ce trebuia sa fie aceasta expozitie. Din pacate origanizatorii au considerat-o o umplutura, o "chestie" care se petrecea acolo. Pacat, pentru ca multi dintre noi ne-am pregatit serios pentru zilele acestea. Daca ne-ati chemat si ati dorit sa colaborati cu noi si sa fim parte a Saptamanii Pamantului, trebuia sa ne tratati ca atare. Eu nu pot decat sa imi cer scuze de la cei care si-au dorit sa participe la workshopuri si sa promit ca foarte curand se vor tine. Intr-un spatiu mai cald si mai calm, intr-o atmosfera potrivita si organizate de noi.
Continui sa sustin ca Mall-ul nu este o locatie buna pentru un Targ/Expozitie handmade. Nu ma refer la vanzari, au fost relativ (doar relativ) ok. Am expus in cea mai aglomerata zi pe care a trait-o Mall-ul - aniversarea de 1 an. Si ... nu am simtit. In principiu, nu as vrea sa imi modific stilul ca sa expun si sa vand la Mall. Prefer sa mi-l pastrez si sa pastram locatia cunoscuta, sau alte locatii potrivite noua. Nu am regasit de data asta nici atmosfera (desi am ras si acum, mult chiar... dar nu ne-am simtit in largul nostru), nici starea aceea de bine. Si nu a fost doar parerea mea.
Paragraf in afara contextului si a postului: Am ramas uluita de cate fete am vazut ca merg la baie si nu se spala pe maini dupa. Dragele mele, degeaba va puneti o stcla de parfum pe voi, degeaba va rujati, degeaba va coafati. Daca nu aveti acel minim de igiena... o sa inceapa sa puta la un moment dat. Am ras cu lacrimi cand am vazut doua pitzi scrise bine, coafate de seara cand erau in jeansi si pantofi sport, care au iesit de la toaleta si in loc sa se spele pe maini au inceput sa isi faca poze in oglinda cu telefonul. DA! Am suferit ca nu aveam o camera de filmat. Cred ca s-ar putea face un studiu pitipongesc in toaletele Mall-urilor. Pe bune.
In concluzie: Am incercat sa facem expozitia asta a noastra si nu prea am reusit. Eu inteleg regulile, dar in clipa in care imi pui restrictii chiar si legate de fata de masa pe care TREBUIE sa o folosesc, ma strang in mine si ma pierzi. Daca tot vrei sa ma limitezi la fata TA de masa, atunci ofera-mi o culoare care sa se potriveasca unei expozitii handmade. Un visiniu inchis si tern, culoare de draperie de spital, nu este potrivita. Daca tot ati mai organizat expozitii/ targuri handmade, ar trebui sa aveti deja experienta si sa stiti cum sta treaba. E doar parerea mea.
A fost si de bine. Am cunoscut omi faini (da, iar, ca asta face handmade-ul, iti aduce omi faini) si ma bucur mult ca i-am cunoscut. Am facut haz de necaz si ne-am destins. Am primit cateva aprecieri care m-au facut sa zambesc pentru ca au fost neasteptate. Mi s-a confirmat ca trebuie sa fac cercei. Multi. Deja am o gramada de idei de cercei, mai trebuie timp sa imi pun ideile in aplicare.
Astazi e soare. Sper ca imi voi scutura starea asta de pe neuron si voi reusi sa imi revin. Celor care astazi planteaza pomi si celor care ajuta la ecologizarea malului Muresului: spor la lucru si multa veselie. Si vreme buna, desigur. Eu voi planta la noi in curte, impreuna cu copiii mei.
And remember: TEA is important! (Cum stie Emilie sa descrie tot in 3 cuvinte)
marți, 18 mai 2010
Dreams DO come true
S-a intamplat. 24, 25 de ani de asteptare. Duminica am fost acolo. I-am vazut, i-am ascultat. Am uitat toate balbele organizatorice, am uitat sonorizarea care nu era sonorizare de AC/DC (desi multa lume a spus ca s-a auzit nemaipomenit... totusi am stat exact in fata cortului de mixere, punct de referinta in ceea ce priveste sonorizarea, si ce am auzit nu a fost sonorizare de AC/DC. La ce scule au fost acolo si cum ar fi trebuit sa se auda... dar asta e alta poveste.) Ani de zile, incepand cu o caseta verde ascultata de mii de ori cu S, caseta care inca mai exista, la loc de cinste, ca un omagiu adus primelor amintiri metal din viata noastra, ani de zile (cam 25) AC/DC mi-a mangaiat jumatatea de neuron, alinand dureri sau alimentand bucurii. Nu credeam ca o sa mai apuc sa ii vad. Ma uitam spre scena, pe ecrane si parca nu imi venea sa cred ca sunt acolo. Stiam la fiecare piesa ce se va intampla. Stiam ca urmeaza sa faca Angus un strip, si ca ne va arata acei boxeri faimosi cu AC/DC, stiam ca fetele vor umple ecranele la The Jack si la You Shook Me All Night Long, stiam ca ceea ce se "umfla" pe locomotiva era Rosie, stiam ca mica pauza ce s-a numit prin presa "bis" de fapt era doar o pauza, pentru ca nici un concert AC/DC nu se termina altfel decat prin For Those About to Rock (We Salute You). Stiam ce se va intampla si am trait fiecare moment. M-am bucurat sa vad tineri si batrani traind muzica la aceeasi intensitate. Am vazut ochi in lacrimi (ai mei erau un pic la fel) de bucurie, de mirare. Am vazut ochi razand si priviri inca intrebandu-se "E adevarat ? Chiar se intampla ?" DA! S-a intamplat. SI am fost acolo, alaturi de atati omi dragi. Un nou vis trecut pe lista de impliniri.
Multumim RATB-ului si Metrorexului pentru ca nu au prelungit cu doua ore programul si au lasat aproximativ 60 000 de oameni sa se indrepte pe jos spre locurile unde erau cazati si spre casa. Mi-au oferit ocazia de a vedea multi oameni necunoscuti salutandu-se, cantand impreuna, aratandu-si "cornitele". Oameni fericiti in ciuda durerilor de spate, de picioare (am stat cam 6 ore in picioare, totusi).
Organizarea a fost ok: cozi mici la papa, la bere cam 3,4 persoane. Cozi mai maricele la toalete, dar nu aveai mult de asteptat, apa de la lavoare s-a terminat repede de tot. A fost civilizat. Singura problema a fost lipsa tomberoanelor, a unui loc de aruncat gunoiul. Presa inainte de a urla ca vai ce mizerie au lasat "rockerii" in urma lor, ar putea sa se intereseze un pic daca aveam unde sa aruncam gunoiul. Din pacate nici macar o punga nu am avut la noi, nu ne-am gandit ca desi stiau cata lume va veni nu s-au gandit ca toti acei oameni vor bea ceva vor manca si vor fuma, ceea ce inseamna gunoi.
Desi spuneam ca nu voi mai merge la alt concert in Romania, s-ar putea sa dam o sansa Clujului la Maiden. Desi inca nu ne-am hotarat daca e Sziget sau Cluj. In 15 august sunt 3 concerte dintre care trebuie sa aleg: Maiden la Cluj, Muse la Sziget si Tankian la Sibiu. Pff, grea alegere :))
Am gasit un articol frumos, bine scris si la obiect aici .
Multumim RATB-ului si Metrorexului pentru ca nu au prelungit cu doua ore programul si au lasat aproximativ 60 000 de oameni sa se indrepte pe jos spre locurile unde erau cazati si spre casa. Mi-au oferit ocazia de a vedea multi oameni necunoscuti salutandu-se, cantand impreuna, aratandu-si "cornitele". Oameni fericiti in ciuda durerilor de spate, de picioare (am stat cam 6 ore in picioare, totusi).
Organizarea a fost ok: cozi mici la papa, la bere cam 3,4 persoane. Cozi mai maricele la toalete, dar nu aveai mult de asteptat, apa de la lavoare s-a terminat repede de tot. A fost civilizat. Singura problema a fost lipsa tomberoanelor, a unui loc de aruncat gunoiul. Presa inainte de a urla ca vai ce mizerie au lasat "rockerii" in urma lor, ar putea sa se intereseze un pic daca aveam unde sa aruncam gunoiul. Din pacate nici macar o punga nu am avut la noi, nu ne-am gandit ca desi stiau cata lume va veni nu s-au gandit ca toti acei oameni vor bea ceva vor manca si vor fuma, ceea ce inseamna gunoi.
Desi spuneam ca nu voi mai merge la alt concert in Romania, s-ar putea sa dam o sansa Clujului la Maiden. Desi inca nu ne-am hotarat daca e Sziget sau Cluj. In 15 august sunt 3 concerte dintre care trebuie sa aleg: Maiden la Cluj, Muse la Sziget si Tankian la Sibiu. Pff, grea alegere :))
Am gasit un articol frumos, bine scris si la obiect aici .
vineri, 14 mai 2010
Absenta binemeritata
De maine, 15 Mai, pana marti, 18 Mai, nu voi fi in Arad, din motive de AC/DC :D In sfarsit imi voi intalni idolii copilariei si ai adolescentei, acel vis care pe vremea aceea parea de neatins, devine realitate. Ca o dovada ca totul este posibil. Chiar daca pe parcurs te lovesti de multe piedici (lipsa banilor in '90, sold-out-ul de anul trecut la Budapesta, dezamagirea de anul trecut legata de ceea ce ar fi trebuit sa fie un concert la Bucuresti, apoi restul micilor obstacole care ne-au tinut departe de Belgrad si Viena).
Vom fi acolo... cu multi omi faini si dragi. Si drumul pana la ei e presarat cu mici bucurii mari, cu omi dragi pe care ii vad prima data si cu zapa de zuza care isi va primi cerceii cu cafele. Si voi lasa bucurii peste tot: in Brasov maci si completarea unei bratari minunate ( pe langa care inelul, cerceii si medalionul par cumva fade), in Bucuresti portocale si flori: maci, liliac si clopotei veseli. Un pic de liniste si un pic de bucurie dupa durerea saptamanilor trecute si tristetea casei mult prea goale acum. Dar stiu ca nu se supara, pentru ca stie cat de mult ne lipseste.
Piesa cu Bon Scott e aleasa in mod deliberat.
Vom fi acolo... cu multi omi faini si dragi. Si drumul pana la ei e presarat cu mici bucurii mari, cu omi dragi pe care ii vad prima data si cu zapa de zuza care isi va primi cerceii cu cafele. Si voi lasa bucurii peste tot: in Brasov maci si completarea unei bratari minunate ( pe langa care inelul, cerceii si medalionul par cumva fade), in Bucuresti portocale si flori: maci, liliac si clopotei veseli. Un pic de liniste si un pic de bucurie dupa durerea saptamanilor trecute si tristetea casei mult prea goale acum. Dar stiu ca nu se supara, pentru ca stie cat de mult ne lipseste.
Piesa cu Bon Scott e aleasa in mod deliberat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)