De maine, 15 Mai, pana marti, 18 Mai, nu voi fi in Arad, din motive de AC/DC :D In sfarsit imi voi intalni idolii copilariei si ai adolescentei, acel vis care pe vremea aceea parea de neatins, devine realitate. Ca o dovada ca totul este posibil. Chiar daca pe parcurs te lovesti de multe piedici (lipsa banilor in '90, sold-out-ul de anul trecut la Budapesta, dezamagirea de anul trecut legata de ceea ce ar fi trebuit sa fie un concert la Bucuresti, apoi restul micilor obstacole care ne-au tinut departe de Belgrad si Viena).
Vom fi acolo... cu multi omi faini si dragi. Si drumul pana la ei e presarat cu mici bucurii mari, cu omi dragi pe care ii vad prima data si cu zapa de zuza care isi va primi cerceii cu cafele. Si voi lasa bucurii peste tot: in Brasov maci si completarea unei bratari minunate ( pe langa care inelul, cerceii si medalionul par cumva fade), in Bucuresti portocale si flori: maci, liliac si clopotei veseli. Un pic de liniste si un pic de bucurie dupa durerea saptamanilor trecute si tristetea casei mult prea goale acum. Dar stiu ca nu se supara, pentru ca stie cat de mult ne lipseste.
Piesa cu Bon Scott e aleasa in mod deliberat.
2 comentarii:
Sa va distrati fain!
mersi >:D< ne-am. :D a fost de vis
Trimiteți un comentariu