marți, 18 mai 2010

Dreams DO come true

S-a intamplat. 24, 25 de ani de asteptare. Duminica am fost acolo. I-am vazut, i-am ascultat. Am uitat toate balbele organizatorice, am uitat sonorizarea care nu era sonorizare de AC/DC (desi multa lume a spus ca s-a auzit nemaipomenit... totusi am stat exact in fata cortului de mixere, punct de referinta in ceea ce priveste sonorizarea, si ce am auzit nu a fost sonorizare de AC/DC. La ce scule au fost acolo si cum ar fi trebuit sa se auda... dar asta e alta poveste.) Ani de zile, incepand cu o caseta verde ascultata de mii de ori cu S, caseta care inca mai exista, la loc de cinste, ca un omagiu adus primelor amintiri metal din viata noastra, ani de zile (cam 25) AC/DC mi-a mangaiat jumatatea de neuron, alinand dureri sau alimentand bucurii. Nu credeam ca o sa mai apuc sa ii vad. Ma uitam spre scena, pe ecrane si parca nu imi venea sa cred ca sunt acolo. Stiam la fiecare piesa ce se va intampla. Stiam ca urmeaza sa faca Angus un strip, si ca ne va arata acei boxeri faimosi cu AC/DC, stiam ca fetele vor umple ecranele la The Jack si la You Shook Me All Night Long, stiam ca ceea ce se "umfla" pe locomotiva era Rosie, stiam ca mica pauza ce s-a numit prin presa "bis" de fapt era doar o pauza, pentru ca nici un concert AC/DC nu se termina altfel decat prin For Those About to Rock (We Salute You). Stiam ce se va intampla si am trait fiecare moment. M-am bucurat sa vad tineri si batrani traind muzica la aceeasi intensitate. Am vazut ochi in lacrimi (ai mei erau un pic la fel) de bucurie, de mirare. Am vazut ochi razand si priviri inca intrebandu-se "E adevarat ? Chiar se intampla ?" DA! S-a intamplat. SI am fost acolo, alaturi de atati omi dragi. Un nou vis trecut pe lista de impliniri.

Multumim RATB-ului si Metrorexului pentru ca nu au prelungit cu doua ore programul si au lasat aproximativ 60 000 de oameni sa se indrepte pe jos spre locurile unde erau cazati si spre casa. Mi-au oferit ocazia de a vedea multi oameni necunoscuti salutandu-se, cantand impreuna, aratandu-si "cornitele". Oameni fericiti in ciuda durerilor de spate, de picioare (am stat cam 6 ore in picioare, totusi).

Organizarea a fost ok: cozi mici la papa, la bere cam 3,4 persoane. Cozi mai maricele la toalete, dar nu aveai mult de asteptat, apa de la lavoare s-a terminat repede de tot. A fost civilizat. Singura problema a fost lipsa tomberoanelor, a unui loc de aruncat gunoiul. Presa inainte de a urla ca vai ce mizerie au lasat "rockerii" in urma lor, ar putea sa se intereseze un pic daca aveam unde sa aruncam gunoiul. Din pacate nici macar o punga nu am avut la noi, nu ne-am gandit ca desi stiau cata lume va veni nu s-au gandit ca toti acei oameni vor bea ceva vor manca si vor fuma, ceea ce inseamna gunoi.

Desi spuneam ca nu voi mai merge la alt concert in Romania, s-ar putea sa dam o sansa Clujului la Maiden. Desi inca nu ne-am hotarat daca e Sziget sau Cluj. In 15 august sunt 3 concerte dintre care trebuie sa aleg: Maiden la Cluj, Muse la Sziget si Tankian la Sibiu. Pff, grea alegere :))

Am gasit un articol frumos, bine scris si la obiect aici .

4 comentarii:

Trish spunea...

Taica-mio e un fraier ca nu s-a dus! sta acolo cu albumele lor in raft si asteapta sa se puna prafu? nu mai bine le duce la semnat sau la patat cu pamant pe care au calcat AC/DC?:))

Ankh spunea...

ba da, mai. besides, acuma am motiv sa fiu fericita jumate de an minim (unde mai pui si maidenu in august) deci totul merita. nu stiu cate alte sanse vom mai avea sa ii vedem (desi ajung si in austria iar), nu puteam sa ii scapam. sa ii vezi macar o data live e ... de nedescris

andrea.z spunea...

Daca am mare noroc ii prind sau la Viena sau la Berlin. Toata noaptea l-am injurat pe fratele meu si spre dimineata am facut ora de "solidaritate" si am ascultat/dansat pe AC/DC spre disperarea celorlalti invitati la nunta :))

P.S. eu in locul tau as alege Sziget :))

Ankhu spunea...

si eu as alege sziget, dar "vecinii" sunt contra oarecum :)))))

Inca ne gandim ce facem. Sziget as alege pentru Muse. Adica si Muse :D