Inca mai sunt. Lurking. Ma pierd in amanunte de multe ori. Uit esentialul. Mi se frang radacinile cate un pic si sangereaza in pamantul uscat. Dar cresc. Le incalzesc, le oblojesc, le dau apa. Si cresc. Si eu cu ele. Am invatat sa cresc incet. Nu ma grabeste nimeni. Ma bucur de drum. Milimetru cu milimetru. Pas cu pas. Radacina cu radacina. Mai vine cate un om, pune un zambet si o imbratisare, sau o vorba buna, sau un sarut. Si ele cresc vesele atunci. Mai vine cate o veste proasta, un pumn de realitate, privirea unui om la pamant. Si ele se chircesc, se strang, se zbarcesc. Dar crestem. Suntem facuti din frumos si din urat. Balanta se inclina dupa cum sufla viata. Si dupa cata forta avem sa vedem frumosul din urat.
Zilele acestea au fost adancite in tacere. Am citit povestea lui Bibi vazuta prin mai multe suflete. Fiecare a filtrat in alt fel. Dar a ramas acelasi Bibi. Aceeasi poveste a unei lupte nedrepte. Va rog sa o cititi.
http://viatacudba.blogspot.com/
2 comentarii:
scrii foarte frumos ,felicitari pentru blog!
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!
Trimiteți un comentariu